Maia Levantini Cine te uită. Maia Levantini Structurat de sintaxa memoriei, a, vorba lui Blecher, „irealității imediate”, mereu la îndemână, „Cine te uită” e un roman care nu se uită.
Ioana Nicolaie Tot înainte. Ioana Nicolaie Ritmul poetic, al întoarcerilor către sine, către amestecul lăuntric de imaginar proiectiv și de memorie, oferă romanului o muzicalitate ce asigură subtilitatea tranzițiilor de la un eu la altul, de la o etapă de devenire la alta.
Andreea Răsuceanu Vîntul, duhul, suflarea. Andreea Răsuceanu Un „acum” memorial și senzitiv leagă cele trei linii de forță ale cărții („Iolanda”, „M.” și „Mihalachi”) într-un ton comun, domol, al despachetărilor de sens.
Bogdan Coșa Cât de aproape sunt ploile reci. Bogdan Coșa „Cât de aproape sunt ploile reci” este și un roman al celor născuți în preajma Revoluției, generație venită odată cu un potop de schimbări, dar și cu „putregaiurile” și „resturile” lăsate de predecesori.
Ioana Pârvulescu Prevestirea. Vocile Ioanei Pârvulescu Prin lectură, textul se cristalizează într-un soi de rugăciune comună, unde încap, deopotrivă, comunicabilul și incomunicabilul.
