Mie îmi place lumina de bec. E sinceră cu tine, nu te trădează Născut în 1957, pictorul Constantin Pacea, fiul lui Ion Pacea, a plecat din România în 1983. Până în 1985, când s-a stabilit la Paris, a locuit în Germania și Suedia. Din 1992 lucrează la Paris, București și Altea.
Moni Stănilă Divizia A „Iubesc pădurea pentru că fiecare copac își știe locul lui/ și/ sunt microbistă pentru că în lupta pentru cupă nu curge/ sânge.”
Iulian Miu Voiam să știu că viața merge înainte Iulian-Haralambie Miu s-a născut în 1959 și a fost electrician la hidrocentrala de la Vidraru. Am vorbit cu el despre comunism, despre Barajul Vidraru și despre satul copilăriei și tinereții sale, Arefu, situat la poalele Făgărașilor.
Mircea Nedelciu Despre Mircea Nedelciu. Dialog cu Gheorghe Fodoreanu, fost ghid turistic la ONT Carpați București Absolvent al Institutului de Cultură Fizică (1966) și al al Facultății de Litere din București (1972), expertul în turism Gheorghe Fodoreanu vorbește despre scriitorul Mircea Nedelciu, cu care a fost coleg timp de aproximativ 10 ani la ONT Carpați București
Teodor Dună Sonurile tăcerii În „flașneta babel”, Teodor Dună creează un spectacol deopotrivă vizual și muzical, cu implozii de o violentă candoare.
Seria „Biografii romanțate” Nichita. Poetul ca și soldatul – Bogdan Crețu Bogdan Crețu imaginează stările fizice și pisihice ale unui personaj aflat între concretețea durerii, lipită prezentului, și ficțiunile memoriei, între încăpățânarea de a trăi viața și curiozitatea de a trăi moartea.
poezie Cronica Akasha „Cronica Akasha” vorbește despre zona imperceptibilului, a lumii de dincolo de lume, a trupurilor devenite istorii, cronici de așezat în „Biblioteca de Lumină”.
Maia Levantini Cine te uită. Maia Levantini Structurat de sintaxa memoriei, a, vorba lui Blecher, „irealității imediate”, mereu la îndemână, „Cine te uită” e un roman care nu se uită.
Cartea plantelor și animalelor Perpetua regenerare „Ascultă! Frumusețea, tinerețea, prietenia, bunătatea și/ iubirea/ nimeni nu ți le va lua”
Ana Maria Sandu Străina Hortensia Papadat-Bengescu. Ana Maria Sandu Ceea ce face Ana Maria Sandu în cea mai recentă carte a sa nu este doar să pună viața Hortensiei Papadat-Bengescu pe un „portativ narativ” și să conecteze umanul la universul spațio-temporal. Ea-i despletește cu delicatețe dantelăria senzitivă a scrisului.
Simona Popescu O simo(u)nificare. Opera poetică (vol. 1). Simona Popescu Simona Popescu scrie în „Opera poetică”, ca în întreaga sa literatură, anatomia esențială a eului.
Ioana Nicolaie Tot înainte. Ioana Nicolaie Ritmul poetic, al întoarcerilor către sine, către amestecul lăuntric de imaginar proiectiv și de memorie, oferă romanului o muzicalitate ce asigură subtilitatea tranzițiilor de la un eu la altul, de la o etapă de devenire la alta.
Mircea Eliade. De la om la supraom și înapoi „Mircea Eliade. De la om la supraom și înapoi”- Dolores Toma Riguros documentată, cartea nu se adresează exclusiv universitarilor. Osaturile ei biografice, ficționale și interpretative, unite într-un singur flux, aproape narativ, impun mai degrabă o lectură participativă, jalonată de intensități în egală măsură cognitive și afective.
Andreea Răsuceanu Vîntul, duhul, suflarea. Andreea Răsuceanu Un „acum” memorial și senzitiv leagă cele trei linii de forță ale cărții („Iolanda”, „M.” și „Mihalachi”) într-un ton comun, domol, al despachetărilor de sens.
Bogdan Coșa Cât de aproape sunt ploile reci. Bogdan Coșa „Cât de aproape sunt ploile reci” este și un roman al celor născuți în preajma Revoluției, generație venită odată cu un potop de schimbări, dar și cu „putregaiurile” și „resturile” lăsate de predecesori.
Andrei Codrescu Visul diacritic. Andrei Codrescu „Visul diacritic” – elogiu adus poeziei prin poezie, întâlnire a sinelui cu sinele dinlăuntrul „unei limbi absolute” și o adevărată lecție de literatură postmodernă și contemporană.
Mircea Cărtărescu Nu striga niciodată ajutor. Mircea Cărtărescu „Nu striga niciodată ajutor” este o tentativă de translare a inefabilei dureri în idiom poetic, despovărată de ornamentații și triluri.
Olga Ștefan Civilizații. Olga Ștefan Dacă ar fi să găsesc un obiect care să semene cu „Civilizații”, cartea Olgăi Ștefan, acela ar fi un caleidoscop. Răsucite, potrivite, secvențele narative și imaginile din volum alcătuiesc un hipnotic colaj.
Svetlana Cârstean Svetlana Cârstean. Sînt alta „Sînt alta” este și o pledoarie pentru ficțiune în sensul în care, în încercarea de a se autodefini, autoarea constată că, verbalizându-se, nu face decât să se ficționalizeze, că arătându-se, de fapt, se ascunde.
Ioana Pârvulescu Prevestirea. Vocile Ioanei Pârvulescu Prin lectură, textul se cristalizează într-un soi de rugăciune comună, unde încap, deopotrivă, comunicabilul și incomunicabilul.
Mircea Cărtărescu Creionul de tâmplărie și dantelăriile fluturelui Creionul de tâmplărie este o carte stimulatoare, un prinos adus scrisului și celor pentru care literatura este menire și „organ biologic”.
Olga Tokarczuk Olga Tokarczuk - Poartă-ți plugul peste oasele morților Realitatea este un organism cu celule care îmbătrânesc, mor și renasc, precum natura, prin generarea de noi semnificații.
Mircea Nedelciu Despre Mircea Nedelciu, la 70 de ani de la naștere, cu Adriana Babeți și Miralena Nedelciu Născut pe 12 noiembrie 1950, Mircea Nedelciu ar fi împlinit, în această iarnă, 70 de ani. Ne aducem aminte de el cu Adriana Babeți și Miralena Nedelciu.
Ioan Es. Pop Interviu Ioan Es. Pop: „Poezia e o perpetuă proiecție a prezentului în originar” „Acum, apelez la singurătate ca la a doua mea natură. Pe vremuri, din ea extrăgeam parfumuri rare.” - Ioan Es. Pop
Nora Iuga Hipodrom. Nora Iuga Hipodromul este o radiografie a imaginației autobiografice. Sedimentându-și miezul biografic al cărții, Nora Iuga nu face altceva decât să înregistreze cu acuitate percepții inerent poetice.
